Acasa Articole Latest Când vine barza pentru prima oara

Cautare Produs

Categorii

Când vine barza pentru prima oara Email

Care e însa cea mai mare provocare când ai un copil? Să uiţi că eşti cea mai importantă persoană din propria viaţă. Nu mai contează ceea ce îţi doreşti tu   faci, ci o mogâldeaţă de 50 de cm începe să îţi dirijeze viaţa. Vrei să dormi? Se trezeşte bebe. Vrei să faci un duş? Copilul plânge. Vrei să te uiţi la un film? Trebuie să hrăneşti copilul. Vrei să faci o vizită unor prieteni? Bebele e obosit, trebuie să pleci acasă. Şi problema nu este că nu iubeşti bebeluşul tău mai mult decât pe tine, dar e greu până te obişnuieşti că acest pui de om nu se descurcă fără tine şi tu trebuie să fii acolo mereu lângă el.

Primele luni din viaţa primului copil sunt cele mai haotice, mai ales pentru mamă. Te trezeşti la o săptămână că nu ai avut timp să faci duş şi nu pentru că nu ai vreme, dar eşti aşa stresată de binele copilului, de ce face el acolo în pătuţul lui că ţi-e frică să intri în baie pentru că nu ai auzi plânsetul bebeluşului din cauza apei care curge. Iar seara vei fi aşa de obosită că vei adormi odată cu bebeluşul şi iar vei sări peste o baie. E greu să te obişnuieşti cu orice persoană nouă care vine să stea la tine acasă pentru o perioadă lungă, dar mai cu un bebe neajutorat care are nevoie de tine 24 din 24 de ore?! Aşa că e nevoie de o perioadă de acomodare.

Nu vreau să vă descurajez, dar nici la al doilea copil nu va fi cu mult mai uşor. Şi totuşi se poate trece peste această perioadă mai uşor şi fără baby blues (depresia de după naştere).

Soluţia este comunicarea şi înţelegerea între părinţi. Când vine tata de la muncă, lasă-l pe el să stea cu bebeluşul o oră şi tu, mămico, du-te şi fă un duş, fă-ţi unghiile sau culcă-te. Dacă soţul nu se duce foarte devreme la serviciu, roagă-l să te lase să dormi tu un pic mai mult şi să întreţină el bebele o vreme. Dacă noaptea copilul plânge din cauza colicilor, faceţi cu schimbul. Nu trebuie să ţii doar tu nou-născutul în braţe până nu ţi le mai simţi. Lasă-l de la început pe tată să se ocupe de tot ce ţine de bebeluş – schimbat scutece, dus la doctor, culcat sau băiţă. Uneori chiar te vor surprinde resursele şi ideile unui bărbat în materie de liniştit copiii (poate chiar vei fi şi un pic geloasă că îl adoarme mai repede ca tine). Dar împărţirea sarcinilor te ajută foarte mult să ai timp şi pentru tine, şi pentru casă.  Iar legătura ce se formează atunci între tată şi fiică sau fiu, va fi mult mai puternică pe măsură ce trec anii dacă începe devreme.

Mai e un lucru foarte important pentru prospetele mămici:  nu există Superwoman. Nu puteţi să le faceţi pe toate în 24 de ore fără ajutor. Cel puţin nu atunci în primele luni. Şi ce dacă e haos prin casă? Dacă bebele doarme liniştit în patul lui, iar tu simţi că eşti pe punctul de a ceda, lasă lucrurile împrăştiate şi bucură-te de un somn bun. Cine îţi scoate ochii că locuinţa nu e lună şi bec, sigur nu a trecut prin asta. Nu ai mâncare făcută, dar bebele te-a ţinut o noapte întreagă trează şi eşti leşinată? Las-o baltă şi culcă-te. Nu va pica cerul dacă tu şi soţul veţi mânca doar o supă la plic sau nişte ouă vreo câteva zile. Iar bebeluşul oricum papă lapte. Profitaţi de oricine doreşte să vă ajute şi e persoană de încredere. Şi 15 minute departe de responsabilitatea permanentă şi uneori apăsătoare de acasă te vor face să te simţi mai proaspătă. Vine tatăl tău la tine şi bebeluşul doarme? Lasă-l cu Bunicu şi du-te să faci piaţa sau nişte cumpărături pentru jumătate de oră. Nu se va întâmpla absolut nimic chiar dacă bebeluşul se trezeşte. Să nu mai vorbim de faptul că îl obişnuieşti pe bebeluş cu bunicii de mici şi viceversa şi îţi asiguri o portiţă de siguranţă pentru situaţiile viitoare când chiar vei avea nevoie de cineva să te ajute.

În concluzie: să ai un copil e o responsabilitate imensă! Şi acestă responsabilitate bruscă e uneori copleşitoare – 7 zile din 7, viaţa ta întreagă de acum înainte tu vei fi responsabilă pentru viaţa şi bunăstarea copilului tău (cel puţin vreo 15 ani). Însă cu timpul te obişnuieşti. Pentru ca sănătatea ta mintală şi fizică să fie intactă, trebuie să colaborezi cu soţul tău cel mai mult. El va fi acolo, la fel ca şi tine, iubeşte copilul la fel ca tine şi este şi responsabilitatea lui. Aşa că discutaţi dinainte şi fiţi sigură că veţi avea sprijinul lui complet. Iar bucuria primelor descoperiri ale nou-născutului va fi mai frumoasă când va fi astfel împărtăşită de ambii părinţi!

 

 

Autor: Mona N.